română » franceză   „a dori” ceva


70 [şaptezeci]

„a dori” ceva

-

70 [soixante-dix]

désirer qc.

70 [şaptezeci]

„a dori” ceva

-

70 [soixante-dix]

désirer qc.

Click aici pentru a vedea textul:   
românăfrançais
Doriţi să fumaţi? Dé---------- f---- ?
Doriţi să dansaţi? Dé---------- d----- ?
Doriţi să mergeţi la plimbare? Dé---------- v--- p------- ?
   
Vreau să fumez. Je v------- f----.
Vrei o ţigară? Ve----- u-- c-------- ?
El vrea un foc. Il v------- d- f--.
   
Doresc să beau ceva. Je v------- b---- q------ c----.
Doresc să mănânc ceva. Je v------- m----- q------ c----.
Doresc să mă odihnesc puţin. Je v------- m- r------.
   
Doresc să vă întreb ceva. Je v------- v--- d------- q------ c----.
Doresc să vă rog ceva. Je v------- v--- d------- q------ c----.
Doresc să vă invit la ceva. Je v------- v--- i------ à q------ c----.
   
Ce doriţi vă rog? Qu- d------------ s--- v--- p---- ?
Doriţi o cafea? Dé---------- u- c--- ?
Sau doriţi mai bine un ceai? Ou p------------ u- t-- ?
   
Vrem să mergem acasă. No-- v-------- a---- à l- m-----.
Vreţi un taxi? Dé---------- p------ u- t--- ?
Ei vor să dea un telefon. Il- v--------- t---------.
   

Două limbi = două zone ale limbajului !

Pentru creierul nostru nu contează când învăţăm o limba străină. Asta se întamplă pentru că el are diferite zone în care stochează limbile. Limbile pe care le învăţăm nu sunt stocate împreună. Limbile pe care le învăţăm ca adulţi au propria lor memorie. Mai exact, creierul procesează regulile noi în alt loc. Ele nu sunt depozitate în acelaşi loc cu limba maternă. Pe de altă parte, cei care sunt bilingvi de mici, folosesc aceeaşi zonă. Multe studii ştiinţifice au ajuns la această concluzie. Neurobiologii, au studiat mai mulţi subiecţi. Aceştia vorbeau în mod curent două limbi. Dar o parte dintre subiecţi au crescut vorbind două limbi. Cealaltă parte, din contră, a învăţat mai târziu cealaltă limbă. În timpul testelor lingvistice, cercetătorii au putut măsura activitatea corticală.

Astfel, ei au putut vedea ce zone ale creierului funcţionau în timpul testului. Şi au observat că cei care au învăţat limbile mai târziu aveau două zone de limbaj! Cercetătorii au bănuit mai demult acest lucru. Oamenii care au suferit leziuni ale creierului aveau simptome diferite. Astfel, leziunile creierului pot duce la probleme de limbaj. Persoanele afectate nu pot pronunţa sau înţelege corect cuvintele. Dar victimele bilingve accidentate prezintă simptome neobişnuite. Problemele lor de limbaj nu afectează mereu cele două limbi. Dacă doar o zonă a creierului este afectată, cealaltă poate încă funcţiona. Astfel, pacienţii vorbesc o limbă mai bine decât alta. Şi limbile sunt învăţate din nou cu aceeaşi viteză. Asta dovedeşte că cele două limbi nu sunt stocate în acelaşi loc. Deoarece ele nu sunt învăţate în acelaşi timp, formează două zone diferite. Încă nu ştim cum creierul reuşeşte să gestioneze mai multe limbi. Dar ultimele descoperiri pot duce la noi strategii de învăţare.
Ghici ce limbă e asta!
******a este considerată o limbă indo-europeană. Totuși, nu este strâns înrudită cu nici o altă limbă din lume. ******a modernă nu trebuie confundată cu ******a antică. ******a antică se mai predă încă la multe școli și universități. În trecut a fost limba filosofilor și a științei. A fost utilizată și ca limbă comună de către cei care călătoreau în lumea antică. Pe de altă parte, ******a modernă este limba nativă a peste 13 milioane de oameni.

A evoluat din ******a antică. E dificil de spus când a apărut exact. Un lucru e sigur: e mai simplă decât ******a antică. Totuși, unele forme arhaice încă mai persistă și în ******a modernă. Este o limbă apreciată ca uniformă, fără dialecte puternic derivate. E scrisă cu alfabetul grecesc și are aproape 2500 de ani vechime. Un fapt interesant al limbii grece este că aparține limbilor cu cel mai numeros vocabular. Așadar, dacă vreți să învățați vocabular, ar trebui să începeți cu ******a.