Eu lucrez cu jumătate de normă ca şi asistentă medicală.
मै- --- दि---र-च----ा क--क----र-- -ूँ
मैं आ_ दि_ प____ का का_ क__ हूँ
म-ं आ-ा द-न प-ि-ा-ि-ा क- क-म क-त- ह-ँ
-------------------------------------
मैं आधा दिन परिचारिका का काम करती हूँ 0 m-i- -ad-----n-p-----aar-ka ka k-a----ra-e---o-nm___ a____ d__ p___________ k_ k___ k______ h___m-i- a-d-a d-n p-r-c-a-r-k- k- k-a- k-r-t-e h-o-------------------------------------------------main aadha din parichaarika ka kaam karatee hoon
Mai multe limbi
Faceți clic pe un steag!
Eu lucrez cu jumătate de normă ca şi asistentă medicală.
ल-क-न -र-ब-ु- ज़्--दा---ं
ले__ क_ ब__ ज़्__ हैं
ल-क-न क- ब-ु- ज़-य-द- ह-ं
------------------------
लेकिन कर बहुत ज़्यादा हैं 0 l--in kar -ahu--z----a-hainl____ k__ b____ z_____ h___l-k-n k-r b-h-t z-a-d- h-i----------------------------lekin kar bahut zyaada hain
वह -ेर--सा-- -ैं
व_ मे_ सा__ हैं
व- म-र- स-ह- ह-ं
----------------
वह मेरे साहब हैं 0 v-- -ere s--h-b h-inv__ m___ s_____ h___v-h m-r- s-a-a- h-i---------------------vah mere saahab hain
Majoritatea oamenilor işi amintesc prima lor zi de şcoală.
Dar majoritatea nu işi amintesc ce s-a întâmplat înainte-
Practic, nu avem aproape nicio amintire din primii ani de viaţă.
De ce?
De ce nu ne putem aminti experienţele de când eram mici?
Răspunsul se găseşte în dezvoltarea noastră.
Limba şi memoria se dezvoltă aproape în acelaşi moment.
Şi pentru a-şi aminti ceva, omul are nevoie de limbaj.
Adică, are nevoie de cuvinte pentru a exprima experienţele trăite.
Oamenii de ştiinţă au făcut diverse teste pe copii.
Şi au aflat un lucru foarte interesant.
De îndată ce copiii învaţă să vorbească, uită tot ce a avut loc înainte.
Începutul vorbirii este, aşadar, începutul amintirilor.
Copiii învaţă foarte multe în primii trei ani de viaţă.
Experimentează zilnic lucruri noi.
La această vârstă, ei au multe experienţe importante.
În ciuda acestui lucru, totul dispare.
Psihologii numesc acest fenomen amnezie infantilă.
Rămân doar lucrurile pe care ei le pot numi.
Memoria autobiografică reţine experienţe personale.
Ea funcţionează ca un jurnal personal.
Ea memorează tot ce este important în viaţa noastră.
Astfel, memoria autobiografică ne formează identitatea.
Dar dezvoltarea ei depinde de învăţarea limbii materne.
Şi ne putem activa memoria doar prin vorbire.
Lucrurile pe care le învăţam ca bebeluş cu siguranţă nu se pierd.
Ele sunt înmagazinate undeva în creierul nostru.
Pur şi simplu nu le mai putem accesa...păcat, nu-i aşa?