Dicționar de expresii

ro Muncă   »   tr Çalışmak

55 [cincizeci şi cinci]

Muncă

Muncă

55 [elli beş]

Çalışmak

Puteți face clic pe fiecare spațiu liber pentru a vedea textul sau:   
Română Turcă Joaca Mai mult
Ce faceţi profesional? Me---- o----- n- y-----------? Meslek olarak ne yapıyorsunuz? 0
Soţul meu este de profesie medic. Ko--- d-----. Kocam doktor. 0
Eu lucrez cu jumătate de normă ca şi asistentă medicală. Be- y---- g-- h------ o----- ç----------. Ben yarım gün hemşire olarak çalışıyorum. 0
În curând vom primi pensie. Ya----- e----- o-------. Yakında emekli olacağız. 0
Dar impozitele sunt mari. Am- v------- y-----. Ama vergiler yüksek. 0
Şi asigurarea medicală este scumpă. Ve h------- s-------- y-----. Ve hastalık sigortası yüksek. 0
Ce vrei să devii odată? Ne o---- i---------? Ne olmak istiyorsun? 0
Vreau să devin inginer. Mü------ o---- i--------. Mühendis olmak istiyorum. 0
Vreau să studiez la universitate. Ün---------- o----- i--------. Üniversitede okumak istiyorum. 0
Eu sunt practicant. Be- s--------. Ben stajyerim. 0
Nu câştig mult. Fa--- k-----------. Fazla kazanmıyorum. 0
Fac practică în străinătate. Yu-- d------ s--- y--------. Yurt dışında staj yapıyorum. 0
Acesta este şeful meu. Bu b---- ş----. Bu benim şefim. 0
Am colegi drăguţi. Ho- a----------- v--. Hoş arkadaşlarım var. 0
La prânz mergem întotdeauna la cantină. Öğ------- h-- k------ g--------. Öğlenleri hep kantine gidiyoruz. 0
Caut un post. İş a-------. İş arıyorum. 0
Sunt deja de un an şomer. Bi- y----- i------. Bir yıldır işsizim. 0
În ţara asta sunt prea mulţi şomeri. Bu ü----- ç-- i---- v--. Bu ülkede çok işsiz var. 0

Amintirile au nevoie de limbă

Majoritatea oamenilor işi amintesc prima lor zi de şcoală. Dar majoritatea nu işi amintesc ce s-a întâmplat înainte- Practic, nu avem aproape nicio amintire din primii ani de viaţă. De ce? De ce nu ne putem aminti experienţele de când eram mici? Răspunsul se găseşte în dezvoltarea noastră. Limba şi memoria se dezvoltă aproape în acelaşi moment. Şi pentru a-şi aminti ceva, omul are nevoie de limbaj. Adică, are nevoie de cuvinte pentru a exprima experienţele trăite. Oamenii de ştiinţă au făcut diverse teste pe copii. Şi au aflat un lucru foarte interesant. De îndată ce copiii învaţă să vorbească, uită tot ce a avut loc înainte. Începutul vorbirii este, aşadar, începutul amintirilor. Copiii învaţă foarte multe în primii trei ani de viaţă. Experimentează zilnic lucruri noi. La această vârstă, ei au multe experienţe importante. În ciuda acestui lucru, totul dispare. Psihologii numesc acest fenomen amnezie infantilă. Rămân doar lucrurile pe care ei le pot numi. Memoria autobiografică reţine experienţe personale. Ea funcţionează ca un jurnal personal. Ea memorează tot ce este important în viaţa noastră. Astfel, memoria autobiografică ne formează identitatea. Dar dezvoltarea ei depinde de învăţarea limbii materne. Şi ne putem activa memoria doar prin vorbire. Lucrurile pe care le învăţam ca bebeluş cu siguranţă nu se pierd. Ele sunt înmagazinate undeva în creierul nostru. Pur şi simplu nu le mai putem accesa...păcat, nu-i aşa?